Dincolo de bine, dincoace de rau – despre iubire
Pana cand amantii ne vor despartii
I – E o mare durere sa iubesti, si o mare nenorocire sa scapi de iubire
Nu de putine ori, dupa ce ne inhamam sa facem ceva, ajungem intr-un punct mort si vrem sa renuntam. Asadar, am putea spune ca intr-ale iubirii, alegem prea repede despartirea (simte-te!!). Aruncam o lampa de la etajul 2, azvarlim pe geam o farfurie (si uite care e faza cu acele obiecte ciudate ale mortii) si spunem ca divortam sau pur si simplu ne despartim. Apoi, dupa ce tot femeia iti face bagajul sa te cari la maicata in casa, la iesirea pe usa apartamentului ei (sau spre nenorocul unora, din apartamenul lui), parca incepi sa regreti putin, dar esti prea orgolios ca sa recunosti.
Nu-i asa ca din cand in cand iti vine sa ii mai dai sefului tampit cu o cana in cap? Atunci bineinteles ca ne-au luat campii si valurile marii si ne-au inecat. Ar fi trebuit sa rabdam mai mult? Sa ne sacrificam cu mai mult sarg pe altarul carierei suitoare sau pe cel al sandramalei matrimoniale? Sau poate am suportat deja prea mult? Cu ce cantar destept sa masori cantitatea de toleranta necesara si s-o compari apoi, matematic, eficient, cu revolta care te tine in viata?
Separarea ne lasa rani pe suflet. Finalurile nefericite, indiferent daca noi le-am decis sau doar le-am indurat, inseamna esecuri. In loc sa ma las cuprinsa de revolta literara, ma bucur copilareste ca am economisit o mare de lacrimi. Poate ca, incet-incet, vom deprinde singuri talentul de a stivui amintirile abia dupa ce le-am retusat. In filmele memoriei proprii, iubitii dintai ne vor adora la infinit, amantii vor divorta pentru noi inainte sa-i prinda nevestele cu dragostea-n sac, prietenele cele mai bune nu ne vor sufla barbatii niciodata, iar copiii nu vor pleca niciodata la casele lor, lasandu-ne cu sufletul pustiit de iubire neimpartasita. O grindina de adio ne-a ciuruit inima si, din prostie sau din mandrie, n-am deschis umbrela la timp.
*
II – Ea
Bun si daca totul a mers atat de rau incat da, v-ati despartit, acum ce? Si-a luat un nou apartament si invita cate 3 domnisoare pe zi la el ca sa le… invete vreo abilitate? Sigur, asta s-ar intampla daca tipul chiar era un prefacut si nu v-a iubit niciodata, dar daca a iubit cu foc si pasiune? Atunci sigur cam regreta despartirea. Mai ales daca a fost una prosteasca, din mandrie pura. Incercam sa nu mai plangem acum, fetelor? Sa nu ne mai tinem prietenele in varf de pat langa noi dandu-ne servetele dintr-un bax intreg, sa nu ne mai chinuim mamele cerandu-le mancarea pe care ne-o dadeau cand aveam 3 ani. Sa nu ne mai plangem fostii iubiti care se purtau urat cu noi, care uitau de zilele de nastere, de zilele in care se mai ducea inca o luna de cand eram impreuna, sa nu le mai ducem lipsa si sa nu ne mai intrebam, saracutii de ei ce oare mai fac, daca nu cumva au nevoie de cineva sa ii hraneasca. Doar ca noi cam uitam sa ne uitam in jurul nostru, sa il vedem pe veciunul acela atat de sarmant care ne zambeste atat de dulce de trei luni si care ne lasa flori in fiecare dimineata la usa si noi crezand ca sunt la masculul care dormea in patul nostru de atatea luni. Acel somnoros, acel mofturos… si daca e sa il intrebi pe acest vecin atat de simpatic ceva de prietenul tau, respectiv fostul, cu mare greutate iti va spune ca stia inca de acum cateva luni ca tipul nu te mai iubeste, ca nu vrea decat sex in mod legal din punct de vedere moral. Sau am putea considera ca el vroia doar sa nu se imbolnaveasca de cine stie ce boala transmisa prin raporturi sexuale.. da, am vrea noi sa credem asta.
Haideti la o inghetata, unde sa „ii plangem” pe acei barbati care ne-au furat din viata o perioada indelungata sau mai putin indelungata.
*
III – El
Si daca a fost vina ei? Iar acum tipul isi demoleaza mobilierul din dormitor pentru ca a pierdut o adevarata „ucigasa de suflete in serie”? saracutul.. o sa trebuiasca sa il vizitam in spital atunci cand va avea picioarele in ghips de la atata „batut” mobila de prin casa.
Da, presupuneam ca fosta prietena era doar o profitoare, o vulpe, o vaduva neagra, care venea, lovea, sugea, usca, topea si in final omora. Apoi isi lua hainele dintr-un sertar, ii mai lua si tipului bani din portofel, il pupa pe frunte si ii spunea : pa iubitule!.. Ah!.. ce femeie.. o femie de vis, nu-i asa? )
Am cam exagerat cu descrierea facuta? Oricat de mult as vrea sa spun ca da, nu pot afirma acest lucru. Totusi, studiile ( ale naibii studiile astea [numai minciuni] ) spun ca doar 10, maxim, maxim 15% din toate femeile sunt asa. Sa ii credem pe acesti cercetatori, sau nu? E decizia voastra. Dar sa nu va fie mare mirarea cand o sa aflati ca acesti specialisti in studii erau chiar femei trecute de al doilea divort. )
Baieti, eu va inteleg. Voi vreti sa pareti niste ingerasi sa sa scoateti toate petele de noroi din orice fapta nenorocita facuta iubitei. Doar ca, uite, fetele nu prea sunt asa. Fetele sunt mai nesimtite si daca au gresit, nu prea le pasa pentru ca ele stiu ca „dragostea va sterge totul”. Doar de asta le iubiti, nu? Sa le iertati. Sa nu va despartiti nici cand va inseala cu unul din prietenii vostri, cand se saruta cu altul in public, sau mai rau, in preajma voastra. Si nu-i asa ca va imbuneaza imediat, in fiecare noapte cand au pacatuit cu altul? Vin incinse din patul celuilalt si ca sa nu se simta vinovate/ patate, vin si va tarasc si pe voi prin asternuturi. Ba chiar mai mult, va saruta dupa ce s-a incheiat totul, va spun ca va iubesc, ca ati fost buni in acea noapte si tot asa. Ce sa credeti? Simplu.. ca sunt mai mult decat topite dupa voi, dar nu va ganditi cat de barfiti sunteti pe la cafenele: „ vai, a fost dezastruos aseara, mai ca aveam sa adorm fata” ; „ mie imi spui? De fapt la mine totul s-a terminat inainte sa incepem ceva”. [astea sunt exemple prea cu bun simt].
Dar stiti ceva? Dupa materialul din numarul trecut, dupa materialul acesta, eu tot cred in casatorie. 
T’ubesc beb [uite cine vorbea]
Si din cenusa s-a nascut o noua pasare. Nu asa era povestea? Ca lacrima ei a vindecat orice boala, si tot asa. Nu stiu exact cat timp, ne-a trebuit ca sa ne refacem dupa marea despartire, dar lumea asta agitata, ne face sa uitam mai totul, chiar daca amintirea este trecuta intr-un jurnal bine pastrat. Si acum viata a revenit la normal? Pentru ca munca, familia, (copilul pe care il astepti) te-au facut sa uiti de acel „el”. Acum, pentru femei, pe primul plan va fi cariera. Copilul, daca exista sau nu, va fi pe primul loc in suflet, pe al doilea in planul trupului. De obicei, copilul ajunge la bunica, intr-un balansoar, dormind, mancand, plangand toata ziua, pana cand mama ajunge sa oboseasca si mintea ii aduce aminte ca mai are un suflet de hranit. Ei da, astea daca exista un copil. Daca nu, femeia ajunge sa munceasca intr-atata incat va mai uita ca este tanara si are o viata de trait. Ajunge de la cei 22 de ani ai sai la aproape 33, cand incepe sa se uite in urma si sa planga. A muncit, acum are toata averea necesara, dar familie? Unde e acel barbat puternic, care sa ii aline zilele triste, momentele in care durerile ******** par ca o strang, luandu-i rasuflarea; barbatul care sa o ajute, sa o inveseleasca, sa o fericeasca. Acel om care sa ii ofere acea sansa unica de a fi mama. Stau iarasi in mijlocul patului, cu o noua prietena, cu o mama mai batrana, dar cu aceleasi batiste si lacrimi fara sens. Se ajunge astfel la noile femei, cele care primesc imbolduri de a se purta ca adolescentele tarzii, cele cu haine jupuite, care pierd noptile in cluburi, care isi angajeaza cate un gigolo sau vreun stripper de ziua lor de nastere, chemandu-si toate prietenele suferinde, amuzandu-se de bucati de piele. Si totul culmineaza cu…. un telefon in miez de noapte de la acela.. acela de acum 10 ani. Suna din indepartata Asie sau America, cerand dupa atata timp , o noua intalnire. Dupa ce femeia a fost distrusa de noi tabieturi ( ierburi, nopti pierdute) se trezeste la realitate, rememoreaza si sub parfum ametitor de tigara amestecat cu parfum de vanilie isi smulge fire de par, se arunca in patul plin de puf, deschide ultimul sertar al dulapului de langa geam, scoate ultimul tablou cu poza lor, al cuplului si se jeleste. Adoarme epuizata, mai ceva ca dupa o noapte de amor tantric.
Oricum a doua zi este revigorata, incepe ca bezmetica sa se aranjeze, se mai plange de celulita de pe picioare, ba de putinele riduri de pe frunte, de mainile pufoase dar osoase si tot asa. Telefoanele suna necontenit toata ziua, iar vocile exaltate obosesc intr-un final. Tocurile sunt din nou obosite prin toate magazinele in cautarea a noi rochii, palarii, bluze si blugi pana.
